Printre fluturi despletiţi,printre degete de ceară,
mugurii de seară verde se desprind şi cad.
intr-o palmă de singurătate oarbă.
Nu se plâng dar nici nu tac,
paşii lor se ciocnesc in haos,
se impiedică-n şireturi,
se răsar scaieţi si pietre.
Nu se plâng şi nici nu tac
se agită-n praf de ciudă
şi vor aripi de mătase
şi voci de soprane.
Printre fluturi şi degete de ceară
curge zborul de timp verde,
dumicat intr-un ciorchine,
atârnat de-un fir de lună
cu obrajii de topaz.
Esti fantastica,versurile astea sunt ca un joc...
RăspundețiȘtergere