Intineresc lângă bucata de lumină
smulsă din pântecul unei mame
şi imi caut duhul dorinţelor
in dimineţile unui nou Mai…poate ultimul.
Intineresc şi atunci când ridic mâna
din mlaştina in care se zbat vise
şi fără să te strig...
imi apari cu imratisarea virgină
şi imi ridici fruntea spre inalt.
Intineresc mereu lângă fereastra in care privirile stau cusute
Ca atunci când mai trăia copilul din mine.
Intineresc fără sa ştiu că-mi zdrobesc aripile intinerind.
Superbe versuri
RăspundețiȘtergereIntinde aripile si zboara zambind, asa cum faci mereu...
RăspundețiȘtergereI can say only two words: warm soul. Cold words hide warm souls...
RăspundețiȘtergereAbia astept sa citesc poezia asta in franceza. O sa fie in noul volum, nu? E superba!!!!
RăspundețiȘtergerece noroc ai cei care te vad si iti vorbesc in fiecare zi, inseamna ca si ei intineresc cu fiecare clipa!...
RăspundețiȘtergereDe ce ar putea sa fie acest Mai, ultimul?
RăspundețiȘtergereTotusi acest Mai te intinereste...