Răsare din mine un Soare.
Se duce-n inalt si caută copacul cu fructe de trupuri goale.
Cu degetul mic, il imping mai sus de nori,
cu buzele ii nasc razele
si imi las fiinţa să se umple de El,
să fiu rod copt in copacul cu trupuri,
să mi se umple de rouă obrajii,
să mă culeagă Toamna târziu
pe mine,
zâmbet cu ochi negrii si suflet nepustiu...
un zambet cu ochi negrii si suflet nepustiu alimentat de soare...fabulos
RăspundețiȘtergereCum ar putea sa se goleasca vreun pic sufletul asta!!!
RăspundețiȘtergere