Visele curg lângă tâmpla cuvintelor
ca rupte de la sânul mamei,
ideea de fericire tăcută merge pe vârfuri
până in adâncul netrăirilor.
şi atunci de ce să nu zâmbesc,
de ce să nu ascult bătaia inimii oricui,
de ce să cad in pumnul gol de adevăr
când incă privirea mea are soare,
când degetele mele mângâie sfinţi
şi din gene mi se scutură florile universului?
- Zâmbesc să te simt, cititorule, gândule printre cuvinte,
pasule pe drum de speranţă curbă.
- Zâmbesc ... pentru Tine!
Iti doresc vis inflorit,
RăspundețiȘtergerePentru puterea zambetului,
Pentru fericirea tacuta,
Pentru tot .
Copilul plange cu flori uscate in maini,
RăspundețiȘtergerenici azi nu ajunge la ea,
sa i le dea.
Le are de mult,
le tine ascunse.
Sunt moarte de-atunci,
de cand le-a cules
cu zambet pe buze.
Cand floarile stau,
printre fire de iarba,
copilul se pierde-n padurea de ganduri,
in lanul de lacrimi
si marea de vise.