Te provoc să visezi un basm

Plâng, rătăcită printre firele de gând veşted.
Marginea universului e tot mai aproape
şi mă sufocă intr-un trup din carne moartă.
Intorc pagina şi incerc să găsesc o altă poveste
in care să renasc, zână cu plete mlădii
şi in grădina palatului să crească doar fericiri...
Cuvintele mă acoperă să uit şi să sper,
şi din mugurii lor imi dau zâmbete
să urc dincolo de abisul in care-mi cădeau lacrimile.
- Nu vrei să vii cu mine?
Sunt zâna cuvintelor curbe, ascunse după zâmbetul nenăscut,
te-aş ţine de mână până când te-ai opri din plâns,
ca să nu cazi din basmul tău,
ţi-aş şterge patima spre virtute
ca să-ţi deschid rugăciunea spre fericire!