Parcă ți-e teamă să-mi privești pagina goală,
cu marginea indoită,
mă confunzi adânc in goliciunea ei
ca și când amintirile mele ar fi incetat să existe, așa dintr-o dată...
Răvașești cu furie până și ultima umbră din gândul meu
și naiv, incă mai speri să gasești ascunsă undeva amintirea cu tine.
- Nu căuta speranțe in mine,
nu sunt o farmacie deschisă non stop,
de unde să-ți iei tratament când greșelile te dor!
Și ai dreptate să te temi de pagina goală, nescrisă.
In nesfârșitul ei te adâncești fără o scară reală
și nu spera că vreodată ne vom vedea mai departe de o pagină goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu