Cad incet fulgi argintii,
Săniuțele grăbesc pe stradă
Duc in spate prin zăpadă
Zgribuliți, veseli copii.
Omul de zăpadă a-nghețat de tot,
A uitat Vlăduț să-i pună
un fular și o căciulă.
Dar de cum și-a dat seama
a strigat iute pe mama.
Și acum e tărăboi,
prin zăpadă troienesc
cete de copii pornesc,
cu năsucurile reci, la război.
Atâta veselie și zâmbet și frumos
Găsesc iarna in stradă
Și mă intreb cum ar fi fost
Decembrie fără copii sau oameni de zăpadă...
Ah, iarna - anotimpul meu preferat. Poezia ta imi aduce aminte de iarna trecuta, cand cu mare taraboi strabateam stradutele satului pe sănii, cu zapada si fulgi căzând alene...
RăspundețiȘtergere