Je t’aime Madame Automne

Nu te caut fără să sper,
nu te strig fără să te iubesc,
fără să nu mă inunde ploile tale reci,
iar când mă zgribulesc lângă foc
fugind de tot ce-nsemni tu,
mi-e rușine că nu te iubesc
așa cum nu m-am născut să o fac,
așa cum nu am invățat să o fac...
Atunci, așa tremurând de frig și cu oasele inghețate,
imi vine să strig cu toată iubirea pe care o stârnești in mine,
cu tot ce-mi lipsește să fiu mai mult decât sunt deja,
imi vine să alerg strigând:
- Je t’aime!
Je t’aime!
Je t’aime!
Je t’aime ... sans que tu m’Aimee aussi!