Daruinta

Mi-e greu sa tin pasul cu tot ce se intampla in jurul meu, e ca atunci cand vrei sa salvezi frunzele din caderea lor grabita dar tot ce faci e doar risipa de energie. Si totusi se intampla frumos, e divin sa privesti de undeva din afara un spectacol uman sensibil, febril, cu o frumusete salbatica, e un privilegiu sa ma inconjor de linistea agoniei din jur.
Suferinta te invata sa te ascunzi, sa te recladesti, te invata sa zambesti puterinic, cu toata eternitatea ta, te invata omenescul. Privirile celor din jur te impovareaza, fiecare gest te doare, te inunda cu atata fericire incat ti-e teama sa o accepti. Ceea ce nu stim este cum sa impartim fericirea, cum sa o valorificam.
Mai devreme, am vrut sa fiu mama, privirea fara inteles a unui copil a trezit asta in mine, am vrut sa fiu o tuplina de trandafir astfel as fi mereu imbratisata cu iubire si daruire, tot timpul inchisa intr-o imbratisare a degetelor. Am vrut sa fiu icoana, sa uit de tot si sa fiu o sfanta bucata de lemn inghesuita de buze in saruturi fara margini.
Iubirea nenascuta se stinge violent, se agata cu putere de peretii sufletului lasand rani adanci, umplute cu lacrimi ranile se inchid insa durerea e mai acuta, doar o iubire nascuta din clipe vindeca tot.