Timp haiduc, inmuiat in nemurire,
stai o clipa langa-ngenunchierea mea,
saruta-mi obrazul si spune-mi:
- De ce taci cand n-aud,
de unde vii ca sa ajungi?
Pasii mei merg pe varfuri, in gand,
ai tai marsaluiesc precum soldatii cerului, inaripati.
Vocea mea suava, tremura in fata fiecarui suflet,
plange, suspina, se-ascunde in pantecul maicii, rusinata...naiva mea voce!...
A ta ... ucide.
E spada, mormant flamand.
Si atunci:
-De ce taci cand nu aud,
de unde vii, unde ajungi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu