Luna e verde si scuipa fum,
privirea ei arde si-n palcuri de flacari
dorm campuri de vise abandonate.
Ingenunchiati de ceata fierbinte, pasii se tem sa se roage,
icoanele plang rastignite in trupul de Luna Verde...
Lava pierzaniei unduita in plete,
se afunda senil inspre nori.
Luna e Verde, amara si trista de dor,
e regina intr-o lume de suflete in care visele
se arunca-n uitare si mor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu