E parca un timp de ragaz
de cand fiinta mea zace inchisa in templul venelor goale,
mai trebuie stropi de viata sa curga,
mai trebuie un pic de suflare...
E mult timp de atunci,
e mult de cand chipul meu zambea cu fiinta intregita,
astept sa rasara in mine lanuri de maci,
rauri limpezi, vuiet de padure-nfrunzita, zumzet de fericiri inflorite...
Si parca... e prea mult timp de atunci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu