Fericirea din gradina

Gradina e trupuri de frunze uscate,
nu tace, zumzaie coapta, clocoteste in deznadejdea uitarii.
Gradina isi piaptana parul in fata oglinzii de roua,
e tanara totusi...
e copila firava, un sambure smuls din gatul Naturii.
Cu vocea inclestata de vant,
gradina se-mbraca-n orchestra,
muge culorile care se frang pentru timpul nascut mai demult.

Din joc in... joaca

Te caut in roua soarelui de dimineata,
in plansul stelelor, in rugaciunea batranelor secunde,
te caut sub cerul inchis intr-o nuca,
sub talpa muntilor fara cuvinte.
Sunt vesnicii intregi de cautari si inca te mai caut,
tu fugi si te asezi in poala negasirii,

razi gales cand m-auzi strigand la colt de nesfarsire
si ma lasi ratacita-n cautari sub geana timpului
caci poate intr-o zi o sa descopar cate vesnicii poate avea o lume.

publicata in vol. "Calimara cu vise" - 2009

Goliciune

E parca un timp de ragaz
de cand fiinta mea zace inchisa in templul venelor goale,
mai trebuie stropi de viata sa curga,
mai trebuie un pic de suflare...
E mult timp de atunci,
e mult de cand chipul meu zambea cu fiinta intregita,
astept sa rasara in mine lanuri de maci,
rauri limpezi, vuiet de padure-nfrunzita, zumzet de fericiri inflorite...
Si parca... e prea mult timp de atunci...

Luna Verde

Luna e verde si scuipa fum,
privirea ei arde si-n palcuri de flacari
dorm campuri de vise abandonate.
Ingenunchiati de ceata fierbinte, pasii se tem sa se roage,
icoanele plang rastignite in trupul de Luna Verde...
Lava pierzaniei unduita in plete,
se afunda senil inspre nori.
Luna e Verde, amara si trista de dor,
e regina intr-o lume de suflete in care visele
se arunca-n uitare si mor...

Dimineata la inceput de Toamna

Lacrima tomnatica si inger cu marama pe umar,
frunze nebune agonizate pe strazi,
vant gheunos, trist, schiop...
renasc laolalta dimineata in brate de Septembrie.
Cu fruntea picurand de munci grele,
batrana cosmica Terra se ghemuie langa foc.
- Stai sa-ti legi siretul s-apoi sa te duci...

E inca o Toamna!

Mocneste in ramuri, Toamna,
tremura rar,
din buzunarul drept, cu urechea ciulita,
Septembrie, sprinten se agata de o frunza...
Trosc!
Vantul bate din aripi, ascutit
intr-un razboi cat toata tara,
isi cheama picurii in linia intai
si suna atacul din trambita muta si tobele bat goale...
Frunzele confuze pornesc evacuarea.
Se calca-n picioare.
E haos, e hora nebuna de frunze batrane, obosite de lupta.
Septembrie adoarme ghemotocit in vechea odaie a Toamnei,
tremura rar langa o cizma...

Pedeapsa pasului gresit

Ma trag de tampla in trepte
si-mi cer socoteala gandului patat de cuvinte...
- Unde e umbra privirii, unde sunt crucile seperantelor?
Adorm langa firul durerii si las plansul sa adoarma si el
cu ochii deschisi,
- Mai stai langa mine, Fecioara,
nu lasa nisipul sa cada si visele sa ucida prunci!
Stai un pic de etern si apoi... apoi poti sa pleci!

Imagini din vis

Casa de langa pumnul meu are usi vechi de tamaie,
ferestrele se deschid doar sufletelor goale,
scartaitul lor alunga spiritele ucigase de speranta,
iar ceasul din perete se rostogoleste de trei ori
preschimbandu-se in Iarna, cu manseta murdara de frig...
Lanul de aripi uscate din dreapta umarului meu
clocoteste in sangele tanar de zambet,
daca soarele apune, din aripi cresc mere de aur cu spini,
merele cad gaunoase si cerul se surpa in adanc...

Rasad de fericire

Departe de stropii de ceara,
sadesc gradinarul curcubeului fara lacrimi.
Ii caut radacini din Sambete crescute in rauri de miere,
tarana o pieptan cu degete crude si moi de dimineata cu roua in gene,
tulpina e gangurit de cuc in Primavara Padurilor Reci,
curata si vesela, o frunza cauta pantofii de dans in crengi de timp.
Mai stau un pic sa zambesc fructul Pacatului, il sarut pe frunte
si-l inchid int-o fericire deasupra cerului,
departe de stropii de ceara...

Cuib de nepasare

Tremur de palma intoarsa spre coltul de Ieri,
regasire patrunsa de fumul disperarii,
punti frante de pasii curbi de atata verde,
astea si inca putina rasuflare de zambet
mi se scurg din streasina ploapei intr-un vas de lut.
Cand ma ridic din pat lutul se schimba-n cenusa
si tace ghemuit in podea...
Maine o sa vina si ura, tacuta si stinsa...
Argila topita se-ndoaie dupa ureche spre coltul de Ieri.