Daca masori timpul cu paharul, vesnicia sigur ti s-ar parea prea departe. Asteapta pana ce praful o sa acopere vesnicia timpului si apoi sa-l masori in paharul cu care soarele isi bea stralucirea.
Nu pasii te duc mai departe ci visele pe care le ascunzi cu teama din ce in ce mai adanc in tine.Unde ai fi acum daca dorintele ti-ar fi stat la inceputul sufletului?
Prea usor pui eticheta pe suflete in timp ce pe al tau nici nu-l cunosti.
sâmbătă, 28 august 2010
marți, 24 august 2010
Necuvinte
Măsuram fericirea cu peniţa intoarsă spre hârtie
şi număram literele ştirbe,
era ziua bunicilor de poezie.
Atunci am scos din buzunar o bucată de pâine uscată
pe care am scris un punct :
- Mâncaţi fărâme de versuri şi creşteţi gânduri,
mâncaţi din trupul strămoşilor şi vă naşteţi Timp !
Pagina goală şterge lacrima de cerneală
din obrazul bunicilor de poezie
la fel ca atunci când măsuram fericirea
cu peniţa intoarsă spre hârtie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)