Pentru Tine...

Iţi sărut obrazul ud de atâta plâns
şi din mână las să-mi cadă ultima imbrăţisare.
Când ai să mă scuturi din amintirea ta ca pe-o dâră de praf,
ai grijă să nu-mi simţi parfumul,
ţi-aş curge atunci prin vene
şi te-aş asedia-n iubirea şi-n fiinţa mea pentru vecie.
Ridică-ţi pleoapele şi mergi inainte, cu paşii muţi, insângeraţi!
Nu te gândi la cum zâmbeam doar pentru tine,
nu-mi căuta buzele stinse-n dimineţi de vis
şi şterge-mi numele cu degetele frânte!
Să nu te doară când ai să mă scuturi din crengile trecutului tău,
acum zâmbesc doar pentru mine!

Frontieră

Pereţii lăcrimează a vers,
Ecoul târăşte după el o altă noapte legată la ochi.
Imi aduc aminte de vocea timpului
prinsă in corzile viorii
şi mai las să pâlpâie incă o dată umbra din candelă.
Mă las scursă
in paharul de sticlă
şi aştept trupul pregătit să mă-nghită.
Pereţii lăcrimează vers,
se dărâmă in entităţi şoptite,
mă lasă naivă cu noaptea legată la ochi
s-aştept poeţii din vise...

Duh de Mai

Intineresc lângă bucata de lumină
smulsă din pântecul unei mame
şi imi caut duhul dorinţelor
in dimineţile unui nou Mai…poate ultimul.

Intineresc şi atunci când ridic mâna
din mlaştina in care se zbat vise
şi fără să te strig...
imi apari cu imratisarea virgină
şi imi ridici fruntea spre inalt.

Intineresc mereu lângă fereastra in care privirile stau cusute
Ca atunci când mai trăia copilul din mine.
Intineresc fără sa ştiu că-mi zdrobesc aripile intinerind.