Langa tine

Merg langa zambetul tau si obosesc...de fericire,
tac sub umbra ta si cuvintele se-nchid dupa punct,
imi las lacrimile sa cada pe obrazul tau,
si cand le simti tristetea...
imi aduci soarele cu palmele goale,
imi mangai privirea cu un fir de iarba prunc
si cand nu astept mai mult ...
imi aduci un copac de vesnicii impreuna.

Povestea lui Mircea

in trecere prin gandul tau
am aflat ca te cheama Mircea,
ca stai la etajul 2
si ca bataia din fundul talpii o ai din visul cu Irina...
in trecere prin gandul tau
am aflat ca in tampla ta creste icoana cu maini de lac rece
la care se inchinau stihiile naturii cand oboseau,
la care trupul meu ingenunchia inlacrimat de fericiri abrupte...

Ne cunoastem?

Nu cred ca te-am vazut pana acum,
esti farama de imagine care lipsea
din rasuflarea existentei mele,
parca mirosi a mere coapte,
a vant uscat, a liniste domoala.
Nu ne-am intalnit pana acum
nici pe ulite ghemotocite de noroaie,
nici in desisul de trupuri,
nici deasupra universului...
Ai pielea fina, lucioasa, nescrisa ca o pagina goala,
ai tample fertile unde cresc lanuri de fericire intoarsa,
mergi fara umbra inainte de tot,
ne vedem pe nevazute...

publicat in vol. "Calimara cu vise" - 2009

Fericirea din gradina

Gradina e trupuri de frunze uscate,
nu tace, zumzaie coapta, clocoteste in deznadejdea uitarii.
Gradina isi piaptana parul in fata oglinzii de roua,
e tanara totusi...
e copila firava, un sambure smuls din gatul Naturii.
Cu vocea inclestata de vant,
gradina se-mbraca-n orchestra,
muge culorile care se frang pentru timpul nascut mai demult.

Din joc in... joaca

Te caut in roua soarelui de dimineata,
in plansul stelelor, in rugaciunea batranelor secunde,
te caut sub cerul inchis intr-o nuca,
sub talpa muntilor fara cuvinte.
Sunt vesnicii intregi de cautari si inca te mai caut,
tu fugi si te asezi in poala negasirii,

razi gales cand m-auzi strigand la colt de nesfarsire
si ma lasi ratacita-n cautari sub geana timpului
caci poate intr-o zi o sa descopar cate vesnicii poate avea o lume.

publicata in vol. "Calimara cu vise" - 2009

Goliciune

E parca un timp de ragaz
de cand fiinta mea zace inchisa in templul venelor goale,
mai trebuie stropi de viata sa curga,
mai trebuie un pic de suflare...
E mult timp de atunci,
e mult de cand chipul meu zambea cu fiinta intregita,
astept sa rasara in mine lanuri de maci,
rauri limpezi, vuiet de padure-nfrunzita, zumzet de fericiri inflorite...
Si parca... e prea mult timp de atunci...

Luna Verde

Luna e verde si scuipa fum,
privirea ei arde si-n palcuri de flacari
dorm campuri de vise abandonate.
Ingenunchiati de ceata fierbinte, pasii se tem sa se roage,
icoanele plang rastignite in trupul de Luna Verde...
Lava pierzaniei unduita in plete,
se afunda senil inspre nori.
Luna e Verde, amara si trista de dor,
e regina intr-o lume de suflete in care visele
se arunca-n uitare si mor...

Dimineata la inceput de Toamna

Lacrima tomnatica si inger cu marama pe umar,
frunze nebune agonizate pe strazi,
vant gheunos, trist, schiop...
renasc laolalta dimineata in brate de Septembrie.
Cu fruntea picurand de munci grele,
batrana cosmica Terra se ghemuie langa foc.
- Stai sa-ti legi siretul s-apoi sa te duci...

E inca o Toamna!

Mocneste in ramuri, Toamna,
tremura rar,
din buzunarul drept, cu urechea ciulita,
Septembrie, sprinten se agata de o frunza...
Trosc!
Vantul bate din aripi, ascutit
intr-un razboi cat toata tara,
isi cheama picurii in linia intai
si suna atacul din trambita muta si tobele bat goale...
Frunzele confuze pornesc evacuarea.
Se calca-n picioare.
E haos, e hora nebuna de frunze batrane, obosite de lupta.
Septembrie adoarme ghemotocit in vechea odaie a Toamnei,
tremura rar langa o cizma...