Vise cu scorţişoară

cu visele bătrâne, m-ascund intr-un pumn de lumină,
e dimineaţa din care adun fărâme de amintiri.
lângă fereastră, mugurii de timp se joacă cu paginile goale,
ii privesc printre genele grele de viaţă,
le sărut năsucurile reci şi inchid uşa in urmă.
mai tac lângă un ciorchine de vorbe,
ascult nemurirea lor,
imi trag paşii la sân şi cu vise bătrâne,
mă-nchid in pumnul de lumină
să mă găsească tâmpla fericirii...aşteptând.

Daruinta

Mi-e greu sa tin pasul cu tot ce se intampla in jurul meu, e ca atunci cand vrei sa salvezi frunzele din caderea lor grabita dar tot ce faci e doar risipa de energie. Si totusi se intampla frumos, e divin sa privesti de undeva din afara un spectacol uman sensibil, febril, cu o frumusete salbatica, e un privilegiu sa ma inconjor de linistea agoniei din jur.
Suferinta te invata sa te ascunzi, sa te recladesti, te invata sa zambesti puterinic, cu toata eternitatea ta, te invata omenescul. Privirile celor din jur te impovareaza, fiecare gest te doare, te inunda cu atata fericire incat ti-e teama sa o accepti. Ceea ce nu stim este cum sa impartim fericirea, cum sa o valorificam.
Mai devreme, am vrut sa fiu mama, privirea fara inteles a unui copil a trezit asta in mine, am vrut sa fiu o tuplina de trandafir astfel as fi mereu imbratisata cu iubire si daruire, tot timpul inchisa intr-o imbratisare a degetelor. Am vrut sa fiu icoana, sa uit de tot si sa fiu o sfanta bucata de lemn inghesuita de buze in saruturi fara margini.
Iubirea nenascuta se stinge violent, se agata cu putere de peretii sufletului lasand rani adanci, umplute cu lacrimi ranile se inchid insa durerea e mai acuta, doar o iubire nascuta din clipe vindeca tot.

Cosmarul indispozitiei

Pentru prima data azi mi-a fost greu sa zambesc, sau n-am zambit deloc... Am uitat sa fiu eu, am uitat ca sunt sensibila, efervescenta, tanara, am uitat si ca traiesc si ca sunt puternica ... da, inainte de ziua asta de 6 noiembrie 2009 aveam puterea sa decid fericirea sau nefericirea mea.

De ce azi nu mi-a amintit asta cineva? Poate ca si el a uitat...
Azi, pentru prima data, am fost altcineva, inca nu stiu cine, nu am facut prezentarile, timiditatea mea se naste din necuvinte. Poate ca vreun suflet avea nevoie de trup si mi-a imobilizat sub un fel de mantie spiritul, fara ca eu sa ma pot opune. Si daca se intoarce? Aiurea, sufletele puternice cauta, vanitoase, trupuri mai valoroase. Asta a fost o urgenta, si din greseala al meu a fost in zona.
Si poate ca asa s-ar rezolva problema singuratatii. Unsprezece suflete intr-un singur trup, ca la o sueta intr-o dupa-amiaza rece, ploioasa, fara ca vecina de alaturi sa sune agasant la usa dupa evident, cana de zahar, fara melancolii inutile, ganduri sinucigase sau altruiste.
Pentru prima data AZI nu am fost nimic altceva decat tomberonul lipsitilor de imbratisari sincere, de privirea blanda, dojenitoare a unui Bine Suprem, am fost Pantecul tuturor ofensatilor, a nemultumitilor de traficul de seara al bulevardelor capitalei, Pantecul vidului, al meu insami. M-am integrat perfect in tot ceea ce pana acum blamam, a fost firesc dar nu era uman. Am inceput sa pierd umanitatea, sa pierd ceea ce sunt. O clipa, sau ... un etern am uitat tot, apoi dintr-o data, violent am inteles de ce azi am cazut in mocirla... Uitasem de fapt sa apreciez. Uitasem sa ma bucur metafizic de biserica pe care o vad in fiecare zi ... fizic, uitasem ca iubesc vocea diminetii, linistea, oamenii ca tot, lumea ca principiu...
Azi am ucis. Cu toate astea inca traiesc, exist, dar oare fiintez?

Asa se intampla sa nu inteleg...

Timp haiduc, inmuiat in nemurire,
stai o clipa langa-ngenunchierea mea,
saruta-mi obrazul si spune-mi:

- De ce taci cand n-aud,
de unde vii ca sa ajungi?

Pasii mei merg pe varfuri, in gand,
ai tai marsaluiesc precum soldatii cerului, inaripati.
Vocea mea suava, tremura in fata fiecarui suflet,
plange, suspina, se-ascunde in pantecul maicii, rusinata...naiva mea voce!...
A ta ... ucide.
E spada, mormant flamand.
Si atunci:

-De ce taci cand nu aud,
de unde vii, unde ajungi?

Pustiu.

in nepătrunsul de lumină,
scânteia fericirii curge spre rădăcina de trecut.
in ghemotocul de amintiri aruncate
cuvintele se izbesc literă de literă
şi devin pete de uitare.
in inaltul cerului,
păsări cu aripi de plumb pasc mugurii de raze.
oriunde se intamplă ceva.
in mine...nu e nimic,
ecoul răsună surd ca intr-un gol fără vid.

Langa tine

Merg langa zambetul tau si obosesc...de fericire,
tac sub umbra ta si cuvintele se-nchid dupa punct,
imi las lacrimile sa cada pe obrazul tau,
si cand le simti tristetea...
imi aduci soarele cu palmele goale,
imi mangai privirea cu un fir de iarba prunc
si cand nu astept mai mult ...
imi aduci un copac de vesnicii impreuna.

Povestea lui Mircea

in trecere prin gandul tau
am aflat ca te cheama Mircea,
ca stai la etajul 2
si ca bataia din fundul talpii o ai din visul cu Irina...
in trecere prin gandul tau
am aflat ca in tampla ta creste icoana cu maini de lac rece
la care se inchinau stihiile naturii cand oboseau,
la care trupul meu ingenunchia inlacrimat de fericiri abrupte...

Ne cunoastem?

Nu cred ca te-am vazut pana acum,
esti farama de imagine care lipsea
din rasuflarea existentei mele,
parca mirosi a mere coapte,
a vant uscat, a liniste domoala.
Nu ne-am intalnit pana acum
nici pe ulite ghemotocite de noroaie,
nici in desisul de trupuri,
nici deasupra universului...
Ai pielea fina, lucioasa, nescrisa ca o pagina goala,
ai tample fertile unde cresc lanuri de fericire intoarsa,
mergi fara umbra inainte de tot,
ne vedem pe nevazute...

publicat in vol. "Calimara cu vise" - 2009

Fericirea din gradina

Gradina e trupuri de frunze uscate,
nu tace, zumzaie coapta, clocoteste in deznadejdea uitarii.
Gradina isi piaptana parul in fata oglinzii de roua,
e tanara totusi...
e copila firava, un sambure smuls din gatul Naturii.
Cu vocea inclestata de vant,
gradina se-mbraca-n orchestra,
muge culorile care se frang pentru timpul nascut mai demult.

Din joc in... joaca

Te caut in roua soarelui de dimineata,
in plansul stelelor, in rugaciunea batranelor secunde,
te caut sub cerul inchis intr-o nuca,
sub talpa muntilor fara cuvinte.
Sunt vesnicii intregi de cautari si inca te mai caut,
tu fugi si te asezi in poala negasirii,

razi gales cand m-auzi strigand la colt de nesfarsire
si ma lasi ratacita-n cautari sub geana timpului
caci poate intr-o zi o sa descopar cate vesnicii poate avea o lume.

publicata in vol. "Calimara cu vise" - 2009

Goliciune

E parca un timp de ragaz
de cand fiinta mea zace inchisa in templul venelor goale,
mai trebuie stropi de viata sa curga,
mai trebuie un pic de suflare...
E mult timp de atunci,
e mult de cand chipul meu zambea cu fiinta intregita,
astept sa rasara in mine lanuri de maci,
rauri limpezi, vuiet de padure-nfrunzita, zumzet de fericiri inflorite...
Si parca... e prea mult timp de atunci...

Luna Verde

Luna e verde si scuipa fum,
privirea ei arde si-n palcuri de flacari
dorm campuri de vise abandonate.
Ingenunchiati de ceata fierbinte, pasii se tem sa se roage,
icoanele plang rastignite in trupul de Luna Verde...
Lava pierzaniei unduita in plete,
se afunda senil inspre nori.
Luna e Verde, amara si trista de dor,
e regina intr-o lume de suflete in care visele
se arunca-n uitare si mor...

Dimineata la inceput de Toamna

Lacrima tomnatica si inger cu marama pe umar,
frunze nebune agonizate pe strazi,
vant gheunos, trist, schiop...
renasc laolalta dimineata in brate de Septembrie.
Cu fruntea picurand de munci grele,
batrana cosmica Terra se ghemuie langa foc.
- Stai sa-ti legi siretul s-apoi sa te duci...

E inca o Toamna!

Mocneste in ramuri, Toamna,
tremura rar,
din buzunarul drept, cu urechea ciulita,
Septembrie, sprinten se agata de o frunza...
Trosc!
Vantul bate din aripi, ascutit
intr-un razboi cat toata tara,
isi cheama picurii in linia intai
si suna atacul din trambita muta si tobele bat goale...
Frunzele confuze pornesc evacuarea.
Se calca-n picioare.
E haos, e hora nebuna de frunze batrane, obosite de lupta.
Septembrie adoarme ghemotocit in vechea odaie a Toamnei,
tremura rar langa o cizma...

Pedeapsa pasului gresit

Ma trag de tampla in trepte
si-mi cer socoteala gandului patat de cuvinte...
- Unde e umbra privirii, unde sunt crucile seperantelor?
Adorm langa firul durerii si las plansul sa adoarma si el
cu ochii deschisi,
- Mai stai langa mine, Fecioara,
nu lasa nisipul sa cada si visele sa ucida prunci!
Stai un pic de etern si apoi... apoi poti sa pleci!

Imagini din vis

Casa de langa pumnul meu are usi vechi de tamaie,
ferestrele se deschid doar sufletelor goale,
scartaitul lor alunga spiritele ucigase de speranta,
iar ceasul din perete se rostogoleste de trei ori
preschimbandu-se in Iarna, cu manseta murdara de frig...
Lanul de aripi uscate din dreapta umarului meu
clocoteste in sangele tanar de zambet,
daca soarele apune, din aripi cresc mere de aur cu spini,
merele cad gaunoase si cerul se surpa in adanc...

Rasad de fericire

Departe de stropii de ceara,
sadesc gradinarul curcubeului fara lacrimi.
Ii caut radacini din Sambete crescute in rauri de miere,
tarana o pieptan cu degete crude si moi de dimineata cu roua in gene,
tulpina e gangurit de cuc in Primavara Padurilor Reci,
curata si vesela, o frunza cauta pantofii de dans in crengi de timp.
Mai stau un pic sa zambesc fructul Pacatului, il sarut pe frunte
si-l inchid int-o fericire deasupra cerului,
departe de stropii de ceara...

Cuib de nepasare

Tremur de palma intoarsa spre coltul de Ieri,
regasire patrunsa de fumul disperarii,
punti frante de pasii curbi de atata verde,
astea si inca putina rasuflare de zambet
mi se scurg din streasina ploapei intr-un vas de lut.
Cand ma ridic din pat lutul se schimba-n cenusa
si tace ghemuit in podea...
Maine o sa vina si ura, tacuta si stinsa...
Argila topita se-ndoaie dupa ureche spre coltul de Ieri.

clipa

Zambesc unui galben adanc
si pasii mei curg strop dupa strop...intr-o sticla...
privirea ma lasa sa ascult, ca pe un ultim cuvant,
atingerea batrana a frunzelor...

Nehotararea lui Abis

Stai singur la marginea prapastiei...
In minte ti se scurg ganduri,
unele reci... pe altele...preferi sa le ucizi
clipind din ce in ce mai des.
- Arata-mi chipul tau fara lumini, fara umbre,
arata-mi chipul fara adevar, fara haos,
lasa-ma sa te vad ca si cand n-ai fi clipit niciodata.
ca si cand TOT ar fi o bucata de NIMIC.

o pereche de idei

Imi pare amurg tot sensul vietii.
Ma ascund oriunde...
Priviri infinite imi rad hohotind in ureche.
Ma ascund fugind de durerea ce-mi curge in vene
de parca venele mele ar fi autostrada...
Zgomot de plans atinge fiecare incheietura a trupului meu
si totul se clatina pe un fundal astral.
Hartuit de lumina macabra a scancetelor din apus,
sufletul imi lasa pe obraz, testamentul,
rastignit pe doua gene...

un sfert de visare

Mainile norilor sadesc ratacire in tamplele tacerii oarbe
ascunsa in vise mute...
Stau langa pleoapa albastra de atata privire spre cer
si nu stiu de ce apusul e trist,
de ce trupurile cuvintelor zac pe doua buze ucise...

rasaritul tristetii

Tac.
In mine se ucid ganduri,
trupul meu e un camp de lupta
sau un mormant imens.
Un vid rece se deschide din privirea lor
scarbita de atata suferinta...
Imi duc mainile la tample
si astept sa se deschida;
glasurile lor zac pe fundul sufletului meu,
ma prefac ca n-aud si tac mai departe.
In urma pasilor mei dare de sange scriu cruci de idei.
Tac.

in alta nemurite

Daca tacerea ar ascunde timpul in buzunarul tau,
n-ai mai pleca asa devreme,
ai intarzia mai rar,
te-ar durea talpile gandurilor
de atata fericire.
Daca toamna ar uita la usa ta o frunza,
ai stranuta iubire de teama sa nu pleca si ai stinge lumina,
te-ai ghemui strivit de amintiri langa soba
si ai striga mangaiat de intuneric:
" - Vreau alta nemurire!"

La marginea timpului

As vrea sa redevin copilul nepatrunsului,
lacrima eternitatii in jumatatea mea de cer,
as vrea sa ascund auzului meu,
neputinta cuvintelor,
existenta singuratatii,
as vrea sa redevin camp de lupta
in razboiul fericirilor...

Atat de ... liniste...

Raspunde tacerii din varful gramezii de vise nenascute,
trage cortina peste privirea de trupuri oarbe!
- Stii? Cand ploua in Mai,
ascultam langa fereastra scancetul pamantului...
Peste durerea lui aruncam
priviri vii cu gust de cuvinte.
Il oblojeam cu versul meu, fiu de dorinta.
Asa ca...
raspunde tacerii din varful gramezii de vise nenascute,
pune zavorul Cosmosului.

Dispersie de vers

Regret ca n-am aripi sa zbor,
as veni sa te ascund in lumina,
as lua farame din tine
si le-as curge in norii de sub mine.
Tamaia din venele tale
as bea-o langa foc in serile tacute.
N-am aripi sa zbor
si tac langa A FI
cu privirea goala intr-un Univers gri...

retraire

Ascunse in margini de cautare,
privirile vantului nasc nemurire.
- E timpul!...
E timpul cand basmele asculta putin
din tacerea pruncilor,
mangaie o geana carunta,
saruta o urma de om...

Timp pierdut...undeva

Nemurirea se plimba pe strada in papuci de casa
si halat de baie,
urmarita de umbra mea.
- Ti-ai uitat tampla langa ceasca de cafea
si poate ca din greseala mi-ai luat timpul!

Prognoza de vers

Privirile cad raslet
orizontal...vertical.
Retina adulmeca uneori culori,
alteori ...picaturi de vers.
Pasii privirii se opresc rataciti
in varful degetului.
Nimic nu mai e ca inainte,
imaginile cresc pe linguri de argint,
nimeni nu stie de unde vin
si ce suflet le arunca...

idEe de tOaMna

Se ascunde o toamna sihastra...
in plete mladii de copac,
in sange de frunza batrana,
in tample de ram...
la mine...pe obraz.
Si tremura...si plange...
Si geme...si striga...
O sperie crengile goale,
rugaciunea furtunii, abisul zidit intre nori.
Si...sta ca o zana de basm,
ascunsa-ntr-un pumn de pamant,
si ingerii ei se sadesc si rasar...ganduri vii.

In iarna sufletului meu

Timpul se scurge dincolo de marginea
poleita a gandurilor mele.
Mi-e greu sa-mi ridic privirea
dintre degetele frante ale iernii.
Am simtit sangele ei curgand in mine,
respiratia ei mi-a patruns in fiecare colt
al sufletului,
pasii ei acopera fiecare milimetru din trupul meu.
Suntem aici...cele mai bune prietene...
ea...eterna,
eu...o parte din eternitatea ei.

Soare in zori

publicat in vol. "Solilocvii" 2002 - cenaclul literar "Orfeu"

un fulger de vant
se sparge in nori.
o raza albastra-l cuprinde incet,
se naste sublim
din val de desert,
se-nalta himeric spre cer
cu aripi de inger.

Fereastrea Inchisa

publicat in "Terminus Temporis"-Cenaclul literar "Orfeu" 2004

Capatul strazii ingheata treptat
sub stele timide,
dincolo de vise...
Ti-e teama c-or sa te vada,
c-ai sa fi trist?
Aicitimpul e sticla.
Se sparge-n adins
in mii de clipe confuze...
Imagini infinite se nasc fara vid.