Roxana Dumitru: Iarna mea 1

"Calimara cu vise"

Poate ca o calimara e mult prea mica pentru atatea vise, atatea sperante, trairi, bucati infinite din spiritul nostru, dar au incaput cu toate si parca ar mai fi loc de inca pe atat.
Este un vis implinit, sau un inceput de vis. Acum are forma, are chip.
Acesta culegere de versuri, "Calimara cu vise", se vrea a fi un imbold pentru cei care nu indraznesc sa viseze, au uitat sa se iubeasca pe ei insisi, un loc din care sa plece curajul de a ne arata sensibilitatea oricand fara nicio jena fata de produsul societatii in care traim.
Este trist sa uiti sa iubesti, sa nu mai stii sa zambesti, este trist sa ne lasam invatati sa fim cum nu suntem...
Nadajduiesc ca "visele" mele inmuiate in calimara asta infinita sa aduca intrebari, zambete, emotii in profunzimea celor care indraznesc sa le cunoasca, pentru ca , de fapt, ele sunt hrana pentru lumina templului nostru.

Roxana Dumitru

Roxana Dumitru

Pagini

duminică, 19 decembrie 2010

Iarna mea 1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu