,+1923.jpg)
Dacă n-aş fi...aş sta,
m-aş ascunde in etern de lumină,
deşi eu sunt nemurirea.
Aş sta sublim, aprinsă de plăcere,
să caute absurzii in lumina mea răspunsuri.
Dacă n-aş fi...aş sta
lângă neantul de tăcere strâmbă
cu un pahar de apă care să-mi ajungă
să sting intunericul venit să-mi smulgă aripile.
Dacă n-aş fi...aş sta
mai dreaptă decât munţii in faţa neinceputului,
deşi eu sunt geneza neincepută a universului obtuz,
sunt timpul fără vârstă născut din netrecut.
Aş sta să fiu...
măcar un ghem de clipe seci in lumea care s-a oprit să fie
şi doar pentru că n-o cunosc, o las in pace să existe,
să-i aparţin,
iar ea, fără să fie, să-mi aparţină mie.
Am asteptat cam mult noile postari, dar a meritat. E alta muzica aici, e ceva care ma face sa vad o aura fericita.
RăspundețiȘtergeresuperbe noile versuri.felicitari!
RăspundețiȘtergere“Oricare ar fi jocurile in care intram suntem datori sa nu ne jucam cu noi insine” – Ralph Waldo Emerson
RăspundețiȘtergereNu te intreba de ce are nevoie lumea. Intreaba-te ce te face viu, si fa acel lucru. Pentru lucrul de care are nevoie lumea sunt oamenii vii.
RăspundețiȘtergereUn poet este o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă.
RăspundețiȘtergere...adica imi plac mult versurile tale :)
RăspundețiȘtergereAsta este preferata mea.
RăspundețiȘtergere