joi, 1 iulie 2010
Odă... ca să mă iubeşti
Acum am inţeles.
Sunt indrăgostită...
de momentul in care inima imi bate mai lent,
de ceea ce-mi reflectă oglinda
atunci când pe obraz nu mai am lacrimi,
de lipsa acută de gânduri şi amintiri.
Sunt indrăgostită de mine
când nu caut fericiri
şi când nu mai simt deznădejdea,
când trupul dansează indesat intr-o lume de care nu-i pasă.
Sunt indragostită de privirea mea
odihnindu-se...doar o secundă...ca să poată incepe
să scânteie din nou frumuseţe.
Mă iubesc când din carnea
trupului meu smulg cuvinte,
când nu sângerez de nepasarea lor.
Iubeşte-mă şi Tu,
deşi eu trebuie să Te am
ca să Te pot iubi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
interesant punct de vedere...imi place ca mi-a lasat un sentiment de implinire dupa ce am citit-o ... Frumos!
RăspundețiȘtergereSana,scrii atat de frumos!!! Imi place blogul tau!
RăspundețiȘtergerenu-i asa ca te-ai gandit la mine cand ai scris versurile?
RăspundețiȘtergereimi place mult...
frumos !!scrii frumos ...si imi place ca utilizezi inventii lingvistice ,"fluturita" de ex..un volum din calimara cu vise cum pot gasi ?multam pentru adaugare in lista de bloguri !!!
RăspundețiȘtergereSi eu iubesc ce se afla in oglinda,
RăspundețiȘtergereCe se afla dupa rama din rachita
Dar nu ma recunosc in ea
Parca e-un colaj din zei.
Inchid ochii ca sa simt mai bine,
Ii deschid si vad o poza cu tine...
Intr-o rama de rachita...