Casa de langa pumnul meu are usi vechi de tamaie,
ferestrele se deschid doar sufletelor goale,
scartaitul lor alunga spiritele ucigase de speranta,
iar ceasul din perete se rostogoleste de trei ori
preschimbandu-se in Iarna, cu manseta murdara de frig...
Lanul de aripi uscate din dreapta umarului meu
clocoteste in sangele tanar de zambet,
daca soarele apune, din aripi cresc mere de aur cu spini,
merele cad gaunoase si cerul se surpa in adanc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu