Imi pare amurg tot sensul vietii.
Ma ascund oriunde...
Priviri infinite imi rad hohotind in ureche.
Ma ascund fugind de durerea ce-mi curge in vene
de parca venele mele ar fi autostrada...
Zgomot de plans atinge fiecare incheietura a trupului meu
si totul se clatina pe un fundal astral.
Hartuit de lumina macabra a scancetelor din apus,
sufletul imi lasa pe obraz, testamentul,
rastignit pe doua gene...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu