Pedeapsa pasului gresit

Ma trag de tampla in trepte
si-mi cer socoteala gandului patat de cuvinte...
- Unde e umbra privirii, unde sunt crucile seperantelor?
Adorm langa firul durerii si las plansul sa adoarma si el
cu ochii deschisi,
- Mai stai langa mine, Fecioara,
nu lasa nisipul sa cada si visele sa ucida prunci!
Stai un pic de etern si apoi... apoi poti sa pleci!

Imagini din vis

Casa de langa pumnul meu are usi vechi de tamaie,
ferestrele se deschid doar sufletelor goale,
scartaitul lor alunga spiritele ucigase de speranta,
iar ceasul din perete se rostogoleste de trei ori
preschimbandu-se in Iarna, cu manseta murdara de frig...
Lanul de aripi uscate din dreapta umarului meu
clocoteste in sangele tanar de zambet,
daca soarele apune, din aripi cresc mere de aur cu spini,
merele cad gaunoase si cerul se surpa in adanc...

Rasad de fericire

Departe de stropii de ceara,
sadesc gradinarul curcubeului fara lacrimi.
Ii caut radacini din Sambete crescute in rauri de miere,
tarana o pieptan cu degete crude si moi de dimineata cu roua in gene,
tulpina e gangurit de cuc in Primavara Padurilor Reci,
curata si vesela, o frunza cauta pantofii de dans in crengi de timp.
Mai stau un pic sa zambesc fructul Pacatului, il sarut pe frunte
si-l inchid int-o fericire deasupra cerului,
departe de stropii de ceara...

Cuib de nepasare

Tremur de palma intoarsa spre coltul de Ieri,
regasire patrunsa de fumul disperarii,
punti frante de pasii curbi de atata verde,
astea si inca putina rasuflare de zambet
mi se scurg din streasina ploapei intr-un vas de lut.
Cand ma ridic din pat lutul se schimba-n cenusa
si tace ghemuit in podea...
Maine o sa vina si ura, tacuta si stinsa...
Argila topita se-ndoaie dupa ureche spre coltul de Ieri.